Amice, mi-e seară târzie-n albastru,Troiene de dor m-au nins pe cărăriȘi lacrimi au curs ades în mirări,Schimbându-mi speranțele pe un piastru.Plecat-am în dor precum un sihastru,Când gheare de foc născut-au dureri.E seară târzie și ceață prin veri. Lumini se desprind uneori din litaniiȘi-mi joacă în hore amintiri peste noapte,Sărutul maicuții simțindu-l aproapeDe tâmple, și-n versuri…