La umbra zvonului pribeag stau amagite de cuvinteUn pumn de snoave pe-un șirag vrăjit de cloanțe pervertite,Șoptindu-i vântului povești despre năluci ce-și poartă nadaPrin năzbâtiile lumești ironizându-i bufonada.  Când primăveri se prind în crâng din marea cerului se-adapăUn vânt bezmetic și nătâng înșurubând pădurea toatăCu un fior de bazaochi, cu snoavele pornite-n basme,Lăsându-i nopțile-n deochi de ghidușii și…